Fluturi Albastrii

 "taci! te roooog! taci! inchide-ti ochii aia sparti de somn, si rupe-ti pielea. musca-ti buzele sarate si uscate, pana le umezesti in sange. ce-ar fi sa mori? ar fi mai usor pentru amandoua. stiai? uita-te cum arati! te vezi? te vezi macar? vrei sa te descriu?!? uite, am s-o fac chiar daca nu ma lasi! te urasc! mori! te implor! mori!"

          in fata oglinzii...
          cu mainile uscate, tremura ridicand o foarfeca. cu lamele ruginite, in loc sa-ti tai parul, ajungi sa-l smulgi, ramanand cu smocuri de par in mana. ridici tigara, in reluare, tragand in piept un fum lung si apasat. uiti sa-l mai eliberezi... egoisto! il tii in tine! ai impresia ca fiecare fum e EL?!? ca-l vei tine langa tine, daca-l legi? daca-l inchizi?
          ai gresit, fraiero! l-ai pierdut. ai vrut sa-l ajuti, si-ai ajuns de rasul lumii. uita-te la tine.

          "-lasa-te de droguri! ai sa mori de supradoza! ai sa mori, si eu am sa mor odata cu tine.
            -taci dracului. nici nu stii ce bag. de parca tu stii mai bine ce-mi face rau si ce-mi face bine. n-am sa mor de supradoza. stiu cat sa bag. n-am bagat niciodata mult.
            -cum nu?! nu fii tampita. te-am vazut de 3 ori intr-un hal fara de hal, si-mi zici ca ai grija?
             -tu bagi rahaturi ieftine, si fara efect, ce rost au alea?
             -de acum in colo, am sa bag ce bagi tu. si-am sa iau intotdeauna dublu.
             -sunt sigura..."

            uita-te la tine: ochii cenusii, patati de clorofila, nicotina si de... de fluturii albastrii... si ei se pierd in abisul irisului, reflectand pulsul accelerat; ai ochii plini de vene sparte-n fum de tigara, in zgomot si-o liniste interioara nonexistenta.
            cata corectitudine gasesti in tine? cata?
            deloc. esti o egoista! sa-l salvezi pe el... auzi acolo! dar pe tine cine dracu te mai salveaza? nu vezi ca nu te mai vezi pe tine in oglinda?!?
            imi vorbesti mie! proasto! MIE!

            stai...tu nu mai poti vorbi. si normal ca nu te vezi in oglinda... ai orbit, ai surzit, ai mutit, mori... psihicul tau e mort. neuronii tai stau imbibati in alcool si-n chestii "tari", fiind mancati de fluturii albastrii.

              isi privea mainile...
             " ce piele fina si alba. ce vene albastre. ce gropi adanci, sapate de ace arse si bolnave...plictisite. iar degetele...ah da. degetele! degetele tale patate de nicotina. cat poti iubi tigara! de-ai iubi doar tigara...
              nu...tu iubesti totul. uita-te ce intepate iti sunt degetele, arse, taiate, drogate. vezi fluturii albastrii?"


              picioarele...
             "ah da. si ele. pline de... vanatai? si nu numai. uite infectia aia, de la branula. e tot mai mare pe zi ce trece! dar ce-ti pasa? pe acolo, e o alta usa pentru fluturii albastrii..."



             cine-ar fi zis ca as fi in stare sa-ti vorbesc vreodata?
             te vad zilnic in oglinda. esti fata aia cu ochii cenusii, goi, dar plini. de lacrimi. de sange. de fum.
             ai o singura imagine in ochi: EL.

             "lasa fluturii sa zboare afara"